32093_113121412063662_4467154_n

Interviuri pe Facebook: Toc șou cu un preot jurnalist

Mircea Mihuleț este preot și jurnalist în același timp. Pe mine m-a fascinat combinația asta chiar din prima clipă când l-am cunoscut. I-am cerut un interviu pentu a discuta puțin despre munca lui în Biserică. Iată ce a ieșit…
– Eşti?
– Salut. Acu` am ajuns.
– Interviu zilele astea!? Eşti? Ce faci?
– Ca de obicei – un obicei prost – muncesc.
– Când facem intervul?
– …de azi dimineata pe o caldura de 30.5 grade… Hai acu`!
– Așa este bine? …țțțîîîăăăâââ…
– Foarte bine. Cum împaci munca de preot cu aia de jurnalist, moderator tv?
– Într-un fel anume. În amândouă cazurile se lucrează cu informația. Iar dacă ești atent și spui adevărul ÎNTOTDEAUNA, atunci este bine! Asta-i cheia succesului meu.
– Relația cu Dumnezeu e musai să treacă pe la preot?
– Nu degeaba i-a ales Hristos pe Apostoli. Când Mântuitorul a ales pe ucenicii Săi le-a dat și puterea de a fi mijlocitori într-un anume fel între credincioși și Dumnezeu. Iar dacă ne uităm la cele ce s-au petrecut la Pogorârea Sfântului Duh, vedem că Apostolii au fost „îmbrăcați cu putere de sus”… next question please 🙂
– Am înțeles. Criticile care se aduc acum, mai bine zis, ceea ce se vorbește în stradă e faptul că e puțin credibilă propovodăuirea Domnului coborând din SUV-uri, cu cruci masive de aur și opulență. Crezi că este o rupere a comunicării între Biserică și credincioși?
– Nu. Biserica înseamnă mai mult decât ierarhia. Iar imaginea de astăzi în care se prezintă doar o anumită parte a ierarhiei nu ar trebui să influențeze credința și pe credincioși.
– Și totuși se întâmplă!
– Aici este problema. Prea vedem doar ce și cât și cum ne convine nouă. Bun! Se întâmplă. Și? Ce vrei să facem, să nu mai credem? Poate că și asta este o încercare la care suntem supuși de Dumnezeu.
– Oamenii văd ceea ce pot vedea și ce este evident Dacă mă întrebi pe mine, eu sunt de părere că nu se comunică de către prelați corect. Nu se știe. Poate că e nevoie de reformarea practicilor și nu a credinței. Ce zici?
– Te rog explică-mi ce înțelegi prin practici?
– Modul în care se oficiază liturghiile, modul în care se relaționează de către prelat cu creștinul practicant.
– Comunicarea cu Dumnezeu a rămas aceiași. Facem aceiași Sfântă Liturghie care se făcea în seolele III-IV. NIMIC nu și-a schimbat conținutul în Biserică.
– Eu sunt de acord cu tine și nu intenționez să fac un rechizitoriu, dar dacă instituțional s-a evoluat, transportul se face și cu mașini de teren, preoții au telefoane mobile, stații de amplificare, nu crezi că ritualurile neschimbate par puțin prăfuite?
– NU! Nu poți schimba formula apei. Poate că-i bagi dioxid de carbon sau alte adaosuri dar… Nu poți schimba formula apei!
– Aha… Interesant. Un argument care pentru mine pare rațional.
– Next question please 🙂
– Se mai vorbește prin târg, chiar și eu am susținut uneori asta, că preotul ortodox dorește să aibă un ascendent asupra turmei și din punct de vedere intelectual și sentimental. La înmormântări, de exemplu, pare că vă străduiți să smulgeți lacrimile celor îndurerați.
– Aici este mult de discutat. Nu este vorba despre niciun ascendent intelectual sau sentimental.
– D-aia vorbim…
– Pur și simplu nu poți să nu vorbești despre cel care pleacă. Eu unul vorbesc aproape întotdeauna despre Înviere.
– E o regulă sau o face fiecare după cum îl taie capul? Vă alegeți subiectele cum?
– Dacă ești atent toată slujba de înmormântare este una plină speranța în Înviere. Există în timpul studiilor discipline care se ocupă de studierea predicii. Omiletic și Catehetică. Există apoi cărți de predici, studii etc. Poate uneori sunt și colegi care greșesc. Nu putem nega asta. DAR nu este o practică obișnuită.
– Sigur. Ce vreau să subliniez este faptul că mie mi se pare firesc să alini durerea celui rămas după ce te-ai rugat pentru sufletul mortului. Nu să-l sfâșii!
– Te invit oricând în locul unde slujesc să vezi. Aș dori să vii de mai multe ori până a trege o concluzie… Corect cum zici tu. Next question please 🙂
– Vin cu drag… De ce crezi că s-au înmulțit criticile la adresa Bisericii?
– Lupta cea mare a început odată cu ce s-a întâmplat în 1989. Dacă până atunci era clar ce voia comunismul: ateism materialist dialectic, acum în libertinajul ăsta capitalist ateismul capătă forme „umane” în care se face apel la toleranță și la alte „valori” ciudat de bine deghizate ca fiind bune. Biserica îi împiedică pe mulți să devină stăpâni cu totul pe ființa umană. Iacă de ce Biserica trebuie discreditată, criticată, acuzată, batjocorită. Eu nu zic că nu există greșeli în Biserică dar… de prea multe ori se exagerează.
– Trebuie să observăm că oamenii nu îl contestă pe Dumnezeu, ci instituția care ar trebui să-l facă înțeles aici.
– Eu militez pentru implicarea laicatului în Biserică. Dacă citești Statutul Bisericii Ortodoxe Române vei vedea multe lucruri pe care nu le-ai știut. Eu n-am greșit în administrație pentru că laicii, credincioșii mei au fost lângă mine și m-au ajutat. Când există transparență -din partea preotului- și implicare din partea credincioșilor, NIMIC nu este ascuns și se pot face multe lucruri bune.
– Sunt convins că mai sunt multe de aflat. Cum ai vedea tu relația ideală dintre enoriaș și tine?
– Cum este acum. Ți-am explicat mai sus.
– Da, ni s-au intersectat ideile. Pe final, spune-mi, te rog, care crezi că e problema cea mai mare a instituției ăsteia și cum o vezi soluționată?
– Cea mai mare problemă sunt aceia care au impresia că preotul este un fel de administrator-prestator de servicii care face totul după capul lui. Dacă s-ar implica și ar veni cât mai mulți lângă preotul lor și ÎMPREUNĂ ar sluji, ar face asistență socială, ar crea evenimente culturale, ar face parte din administrație, într-un cuvânt s-ar IMPLICA, alta ar fi „fața” Bisericii și percepția publică. Gata?
– Cred că da. Mulțumesc. Dacă tu vrei să spui ceva anume.
– Aș vrea să spun doar atât: nu rămâneți în afara Bisericii și vorbiți de acolo pentru că așa nu vă aude nimeni. Intrați în Biserică și TRĂIȚI și vă vor auzi toți cei care contează! Și priml care vă v-a auzi este Dumnezeu! Mulțumesc și eu!