Bichir, despre el!

Pe Florian Bichir l-am cunoscut când încă mai eram la Bucureşti. Îl admiram public, îl invidiam pe ascuns, dar mă bucuram de fiecare dată când ne întâlneam. Viaţa ne-a dus pe drumuri diferite. Mă bucur că nu a uitat şi mai ales că nu m-a uitat. Am dat drumul întrebărilor pe mail, şi tot pe mail au venit şi răspunsurile!
Ai renunţat la preoţie. De ce?
N-am renunţat pentru simplu motiv că n-am fost hirotonit. N-am fost preot nicio clipă. Mă mir că un jurnalist cu experienţă ca tine poate crede în prostiile difuzate de unii pe net!
Eşti portavocea puterii?
Sunt portavocea poporului. Sunt foarte critic cu puterea. Asta este o obligaţie a fiecărui jurnalist. Rămân însă adeptul marelui gazetar Pamfil Şeicaru, care spunea că „cititorul îţi iartă chiar o atitudine care îi va fi ultragiat sentimentele, convingerile, dacă atitudinea este sinceră, dezinteresată. Dar nu iartă absenţa de opinie, strecurarea printre evenimente cu o gângăveală poltronă de opinii. În fond, cititorul este un aspru, dar drept judecător”.
Dincolo de activitatea publică, jocurile cui le faci?
Jocurile familiei şi în mod special ale nevesti-mii (zâmbeşte)!
O să te îmbogăţeşti din presă?
Cu siguranţă. Dacă după 22 de ani de presă stau tot în chirie şi n-am maşină înseamnă că sunt pe drumul cel bun, nu?
Ţi-ar fi fost mai bine paroh!
Nu sunt convins… Dar cine ştie…
Se spovedeau ăştia mai uşor la tine!
Sigur! Eram duhovnicul puterii, un mic Richelieu (zâmbeşte). Întrebări cu un IQ mai mare nu ai?
E legendă chestia cu pistoalele sub sutanele popilor comunişti?
Evident că este o legendă. La fel de adevărat este că unii securişti s-au deghizat în preoţi. E de notorietate că Patriarhul Justinian Marina s-a întâlnit la Moscova cu ofiţeri KGB, episcopii reali fiind de mult în Siberia. Patriarhul şi-a uitat ochelarii şi când s-a întors ăia îşi scoseseră bărbile şi beau votca, că a ieşit bine întâlnirea.
De ce acceptă biserica să facă jocurile puterii?
Biserica are drept model Bizanţul, conlucrarea cu statul, cu oricine este la putere. De alegeri îmi spunea un episcop drag mie şi foarte inteligent – asta ca să mai rîdem: „Cum cu cine am votat, frate Floriane? Cu ăia care au câştigat!”
Între Dumnezeu şi Biserică ce mai există?
Nimic, poate doar tu, Terteci, care eşti o excepţie (râde)!
Am ajuns să ne mâncăm între noi, jurnaliştii!
Asta e foarte bine. Mie îmi place pamfletul. Din păcate chiar ne mâncăm între noi, la propriu, nu facem polemică!
Se justifică dihonia asta?
E vorba de un primitivism, nu ţine de intelect. E o luptă pentru supravieţuire, iraţională şi chiar barbară. Nu-i nimic nobil…
Convingerile diferite sunt suficiente pentru a genera un conflict violent?
Evident, dar sunt adeptul discuţiei!
Îl fac ăştia pe Ponta?
Sincer aş vrea. Mi-e antipatic Ponta de când îl cunosc. Are o figură de tocilar, de băiatul din prima bancă, iar el face pe smardoiul.
Geoană este omul puterii?
Cred că „Mihaela dragostea mea” îţi poate răspunde la asta.
De ce este contestat în PSD?
S-a luat de bolşevicul de Iliescu, Năstase vrea să se răzbune că a păţit la fel în 2004, iar Ponta se dă cocoş! E o enormă prostie să-l dea afară. Oricum zilele astea – ca să vorbesc precum Lăzăroiu – se pune la cale o Albă ca Zăpada de stânga, o Scufiţă Roşie,o construcţie politică de stânga, fără baroni.
Apostu l-a supărat pe Boc sau pe…!?
Nu mă interesează! Cine a furat la puşcărie!
Ce se mai fură în România?
Tot!
Căciula!?
Eşti spiritual. Tot. Până şi aerul! Viitorul copiilor noştri, tot!
Nu te enervează că tot mai puţini citesc?
Nu, că rămânem mai puţini, noi ăştia care citim. Glumesc. Nu mai suntem pe vremea lui Iorga să facem semănătorism, să dăm lumină satelor. Cei care nu vor să citească, să nu citească. Poate aşa se simt ei fericiţi! Crezi că în Germania muncitorii sau oamenii simpli citesc mai mult? Aiurea…
Bei?
Nu, am diabet şi sunt cardiac! Altă legendă urbană!
Care e păcatul tău suprem?
Habar n-am. Am, desigur, multe păcate!
Cu cât te-ai vinde?
Sunt vândut deja. Lui Dumnezeu!
Cui?
Bărbosului suprem!
S-auzim de bine!