Un om, o viață, o lecție

Am avut şi eu, în urmă cu câțiva ani, un mic concediu, ca omul, deh! Înainte de asta am discutat unde sa petrec cele câteva zile de vacanţă. Între alternativa unei deplasări peste hotare şi rămânerea pe plaiul românesc am ales ultima variantă. Am mers în Sulina pentru a vedea Delta Dunării. E frumos acolo, dar nu despre asta vreau să scriu acum. Ci despre oamenii Deltei. Oameni simpli, dacă îi judeci după port, dar oameni cu principii dacă ajungi să-i cunoşti. Nu se plâng de faptul că sunt izolaţi.
La un moment dat am ajuns în Cardon, un sătuc aflat nu de parte de Sulina. Când am intrat în sătucul înconjurat de ape l-am găsit pe nea Mihai. Un bărbat între două vârste. Se întorcea de la pescuit. În ziua aia avea o găleată plină cu bibani. Mi-am luat inima în dinţi şi am intrat în vorbă cu el. După ce mi-a spus despre câte ar mai fi nevoie să se facă în zonă l-am întrebat cam de câţi bani dispune el lunar. Mi-a răspuns cu o francheţe surprinzătoare. „Eu sunt şmecher! Mai merg la sapă, mai prind un peşte pe care îl vând şi câştig aproape două milioane de lei pe lună!”. M-am uitat la el să văd dacă nu cumva glumeşte cu mine. Nici pe departe! Vorbea foarte serios şi era mândru de forţa lui de muncă. În faţa unei asemenea realităţi am rămas mut. Nu am ştiut ce să mai spun. Starea mea de incertitudine s-a accentuat când mi-a spus că el nu a mai văzut carnea de nici nu mai ştie când.
După o discuţie de aproape un sfert de oră, respectuos, dar ferm, ne-a sugerat că are treabă. Trebuia să cureţe peştele pentru a nu se strica. Nu de alta dar aia era masa lui din ziua respectivă.
Am plecat buimăcit de la întâlnirea cu omul. Sărac, flămând, dar cu o demnitate care impunea respectul oricui. Ce m-a impresionat a fost, însă, altceva. El era revoltat despre faptul că nimeni, şi aici se referea la autorităţi, nu are grijă de protecţia mediului în Delta Dunării. Am înţeles că grija faţă de noi, adică faţă de mediu, nu este o găselniţă modernă. Cu ea ne-am născut, dar avem grijă să o înăbuşim din faşă. E suficient să ne uităm în jur…