Motivele false de luptă, masca intereselor și a neputinței

Să luptăm… Nu contează împotriva cui, a ce și din ce cauză. Important este să luptăm. Cam așa se caracterizează în linii generale atitudinile umane manifestate în societate. Lupta a devenit un mod de viață obișnuit, unii au ajuns să se hrănească cu agresivitate și nu par să sesizeze că lucrul acesta îi afectează pe toți cei din jurul lor, ba chiar și pe cei dragi. Sigur, lupta a existat dintotdeauna, ceea ce diferențiază o luptă de alta sunt scopurile lor. Personal, consider că o atitudine ostilă, ofensivă, chiar și atunci când se impune o intervenție nu este de natură să construiască, să îndrepte lucrurile, ba dimpotrivă.

În interiorul clasei politice, în competiția dintre grupurile organizate pe anumite interese, acestea fiind partidele politice, se folosește tot timpul îndemnul la luptă. Chiar sinonim pentru competiție, termenul de luptă generează o anumită încrâncenare socială, ca să nu mai vorbim despre faptul că polarizează automat masele. Lupta presupune cel puțin două tabere adverse care urmăresc scopuri contrare, ceea ce contravine flagrant declarațiilor publice făcute de absolut toți competitorii. Se clamează binele public pentru care absolut toată lumea este gata să facă risipă de energie. Așadar, identitatea de obiectiv este de netăgăduit, diferențele apar doar sub aspectul mijloacelor folosite. Din această perspectivă este lesne de observat că nu se poate lua în calcul o ostilitate, ci o diferență de abordare, fapt care nu poate genera un conflict, iar o luptă cu atât mai puțin. Atunci, de ce membrii de partid și simpatizanții sunt invitați la luptă împotriva celorlalți? Pot fi multe explicații – lipsa unor proiecte concrete, scopuri ascunse în spatele unor false dispute, un electorat slab educat care nu poate discerne soluțiile propuse, competitori slab educați și pregătiți, etc. -, dar nu trebuie neglijată nici manipularea psihologică. Identificarea unui dușman solidarizează, iar încrâncenarea face să treacă neobservate alte aspecte ale vieții sociale, care ar trebui să se bucure de o mai mare atenție.

Presa, la rândul ei, pentru a ține publicul aproape, anunță tot soiul de lupte cu infractori, interlopi, politicieni sau instituții. Presa face un lucru extraordinar, și anume informează cetățenii cu privire la ceea ce unii ar avea interes să se ascundă. Rolul de informare trebuie să primeze și nu căutarea de argumente în favoarea unei idei preconcepute. Titrarea cu litere de-o șchioapă că un trust de presă, o publicație sau nu știu ce post de radio sau televiziune se află într-o luptă cu nu știu cine va genera aceeași polarizare în societate, care va avea ca efect încrâncenarea.

Invitațiile la luptă exclud din start invitația la colaborare, la construcție comună, la îndreptarea greșelii. Trăim vremuri în care preferăm răstigniri, chiar dacă asta nu duce la identificarea soluțiilor, la rezolvarea problemelor. Vinovații să plătească pentru greșelile lor, dar noi ceilalți, care îi judecăm și îi condamnăm pe bună dreptate, avem grijă să nu facem aceleași greșeli!? Cred că nu se va sfârși prea curând acest nou mod de viață și vom trăi momente dureroase și deloc constructive.