Cui îi folosește zăngănitul de cătușe!?…

Ce să zic!? Mă uit și eu în jur și mă fac uneori că nu pricep. Este și ăsta un mod de a mă conserva, de a-mi pune la adăpost existența ființei mele, să o apăr de ceea ce cred eu că este rău, de ceea ce mă afectează. Mă prefac că nu observ folosirea instituțiilor de forță în lupta politică. Dacă nu este așa, îi rog pe cei care dețin informațiile exacte să mă scuze și să corecteze raționamentul unui om care nu deține datele corecte. De data asta vreau să mă refer la autostrada făcută către DNA de cei suspectați că au comis ilegalități, că au furat banul public sau că au prejudiciat interesul general în diferite moduri.

Singura chestiune pe care o reclam este următoarea: de ce în campaniile electorale se manifestă o efervescență a anchetatorilor demnă de cartea recordurilor!? Cred, dacă îmi este pemis să spun asta, că ar trebui ca decența să fie elementul cheie. Și să încerc să mă explic.

Atunci când ai toate datele care pot genera acte procedurale nu mai stai să aștepți. Dacă vinovatul este vinovat îl iei și îl scoți din ecuația vieții înainte de campania electorală, pentru că asta se face pe baza unor dovezi privind vinovăția și nu pe alte considerente. De aceea apare ca necredibilă activitatea unor magistrați care fix în timpul campaniei rețin, arestează și audiază în direct suspecții. Sigur, argumentul care se va prezenta, contraargumentul de fapt, va fi acela că acum a fost momentul în care anchetatorii au deținut toate datele. E îndoielnic răspunsul. Părerea mea. Nu discutăm aici despre cazul infracțiunilor flagrante, care au o altă procedură privind instrumentarea lor.

O astfel de practică, pe lângă faptul că aruncă o umbră  de îndoială asupra independenței magistraților și procurorilor, mare are și efectul de a debusola societatea. Oamenii înțeleg din ce în ce mai puțin și percep toate aceste anchete ca fiind răzbunări politice, fiecare tabără spunând că este o înscenare din parte adversarilor politici. Poate că nu ar fi lipsit de interes o discuție cu privire la suspendarea comunicării publice de informații legate de anchetele în curs în timpul campaniilor electorale. Argumentul este acela că dacă nu s-au luat măsuri în toți acești ani, este și o sancțiune publică față de sistemul de justiție care trebuie să suporte consecințele pasivității sale. Excepția de la regulă fiind cazul infracțiunilor flagrante, care trebuie să-și urmeze cursul firesc, mă refer aici la comunicarea instituțională.

Bun, dar mai apare o chestiune, aparent legitimă. Adică să lăsăm hoții să fie în continuare activi în perioadele electorale!? Decizia este grea, trebuie bine argumentată și nu este ușor de luat. Păstrarea distanței – prin circumspecție a organului de anchetă în ceea ce privește comunicarea publică, oportunitatea începerii anchetelor și dispunerea unor măsuri preventive – față de competiția politică ar putea să fie o atitudine mai sănătoasă și, cred eu, mai plină de respect față de cetățenii români.

Nenorocirea este că această stare de fapt convine tuturor competitorilor, așadar cine să i se opună, când toată lumea este preocupată de modul în care se pot folosi instituțiile de forță în lupta politică. Cel puțin așa se vede din exterior. Și ne mai mirăm de tensiunea acumulată în societate și de polarizarea excesivă a opiniilor!? Nu avem de ce. Toate discuțiile nu se ma poartă pentru a analiza și cealaltă opinie, argumentele ei, ci pentru a își prezenta fiecare părerea, încercând plata unei polițe, nicidecum o construcție comună. Societatea pare într-un război general, fiecare împotriva tuturor.

Da, părerea mea este că locul hoților e la pușcărie, dar e corect să las un hoț liber până în campania electorală știind că atunci îmi va fi util să-l arestez în direct? Zăngănitul de cătușe în perioada electorală îmbolnăvește societatea, nu o face bine. Zic și eu…