Cum am ajuns singur…

Așa am ajuns să mă simt. Un străin printre cunoscuți. Perioada prin care trecem a generat schimbări comportamentale majore în societate. Oamenii se uită unii la alții pe sub sprâncene, gata să sară la scandal atunci când opiniile lor sunt diferite. Se analizează fiecare gest, fiecare culoare a textilei pe care o porți pentru a fi identificat și categorisit ca făcând parte dintr-o anumită tabără sau alta. Spuneam odinioară, aici pe blog, despre modul în care discutăm între noi. Nu îl mai validăm pe celălalt ca partener de dialog atunci când discutăm cu el, ne angajăm în conversații pentru a desființa interlocutorul, pentru a-i reproșa faptul că nu este de acord cu noi, pentru a-i spune că este prost. Aici este o altă temă de discuție, despre atitudinea deștepților în fața proștilor. Primii îi vor morți sau lipsiți de drepturi pe cei din urmă doar pentru faptul că nu sunt la fel ca ei.

Am încercat în perioada asta să fiu cât mai departe de spațiul public cu opiniile mele, pentru a nu fi acuzat de partizanat prin prisma locului meu de muncă. Modul în care se raportează alții, cărora echilibrul ar trebui să le fie un reper profesional, la echidistanță îi face să uite despre minima moralia. Am fost acuzat cu gingășie și cu mâhnire de faptul că nu am avut o reacție într-un anumit caz. Am fost judecat prin prisma a ceea ce se știa despre mine. Când am spus ce am avu de spus, când am relatat punctul mede vedere prezentat oficial am simțit, cu bucurie, că reverberăm, eu și partenerul meu de discuție, la fel în cazul respectiv.

În garderoba mea sunt câteva pulovere și, așa cum intuiți, sunt de culori diferite. Vă imaginați ce reacții au existat din partea unor amici care interpretau fiecare culoare a bumbacului de pe mine. Privesc de fiecare dată mut și simt cum nu pot reacționa în astfel de situații. La atacuri directe și fără nicio justificare.

Spuneam că am ajuns să trăiesc o singurătate în mulțime. Toată lumea discută politică. Faptul că îmi limitez abordarea unor astfel de subiecte m-a pus în postura de a fi suspectat de toate taberele. Mă fac că-s prost și nu observ că, în funcție de interes, fiecare tabără și susținătorii ei își prezintă argumentele favorabile. În incertitudinea semănată în societate s-au sedimentat câteva categorii sociale: unii se trag pe fund, alții vor să tragă ponoase și alții încearcă să-și conserve privilegiile. Asta până la alegeri, după care va urma reorientarea tuturor, funcție de rezultat.

Mă doare rău când văd oamenii metamorfozați de ură, mă refer o durere sufletească pe care o simt cum se transformă într-una organică. Asta în timp ce toți așteptăm să avem parte de bine. Campaniile trec, vin, oamenii rămân, așa ar trebui să fie, de fapt, adică oamenii să rămână oameni.

Votul este imprevizibil, se va acorda emoțional, chiar dacă toți invocăm rațiunea.