Dialog prozaic

Cândva am fost martorul unei discuții purtate de un om prosper cu un alt cetățean, care era de o condiție mai modestă. Jignirile celui cu stare materială bună curgeau ca un fluviu împotriva celuilalt. Acesta din urmă nu reușea să scoată un cuvânt. Nu de teamă, dar nu găsea o pauză în logoreea interlocutorului său.
La un moment dat, când acuzatorul a făcut o pauză de respirație, „inculpatul” a spus cu o voce calmă, care trăda un caracter educat:
– Nu cred că este corect să îmi vorbiți așa.
A luat foc din nou. L-a înjurat, i-a adresat jigniri greu de reprodus, iar la final a lăsat ceea ce credea că este argumentul suprem:
– Bă, sărăcie, cine ești tu să spui ce e corect și ce nu!? Sărăcie ce ești!…
Cu vocea stinsă celălalt i-a spus:
– Eu nu am bani, nu sunt sărac.
Mi-a plăcut teribil argumentul. A demontat în șapte cuvinte tot eșafodajul parvenitului. Din clipa aia nici nu am mai auzit șirul de înjurături ale înavuțitului.
Mă gândesc adeseori de atunci la ce reprezintă banii în lipsa unei educații și invers. Educația fără bani rezistă, mă refer la omul educat, banii fără educație poate să-ți aducă sfârșitul tragic.