cover1

Interviuri pe facebook – o discuție „banală”

Irina e o fată care a terminat jurnalismul și despre care aveam impresia că muncește în televiziune. Cred că ne-am intersectat opiniile de câteva ori pe facebook. I-am propus să discutăm în vederea unui interviu. Ceea ce am și făcut… Nu o să vă povestesc cum a fost să o conving, o să vă dați seama singuri.  

Dan Terteci

Bună ziua.

Irina Gavrilut

Bună ziua. La ce oră puteti să facem interviul?

Și mai am o curiozitate… ce v-a făcut să vreți tocmai mie să-mi luați interviu… dintre atâta lume?

Dan Terteci

Azi nu mai am cum, poate mâine după 12. Pentru că am simțit că putem discuta, chestiune de feeling.

Irina Gavrilut

Nu-i nici o problemă. E bine şi mâine. Sper să nu vă dezamăgesc… oricum mă simt privilegiată.

Dan Terteci

De ce?

Irina Gavrilut

Pentru că ştiu că nu sunt o persoană cunoscută şi nici nu am făcut nimic special. Ce-i drept am luat şi eu interviuri însă unor cântăreţi… scriitori, primari. 🙂 Și nu mă găsesc printre ei. 🙂

Dan Terteci

Consideri că au ceva de spus doar cei din anumite categorii socio-profesionale?

Irina Gavrilut

Nu! Clar că nu.. .doar că ştiu că aceia sunt mai căutaţi şi mai ascultaţi de către oameni… mai puţin interes le provoacă o simplă fată… să zicem. Nu am dreptate?

Dan Terteci

În general așa este, depinde și de subiectul abordat, de tonul dialogului și de alte cele…

Irina Gavrilut

Bineînţeles. Sunt curioasă cu mine ce gen de subiecte vreţi să abordaţi, ţinând cont că nu prea mă cunoaşteţi. E destul de greu să iei un interviu în conditiile acestea. Dacă vreţi să mă întrebaţi ceva înainte, să o faceţi fără ezitare. 🙂

Am trimis fișierul cu întrebările…

Irina Gavrilut

Îmi plac întrebările. Vă pricepeţi şi fără documetare. 🙂

Știu că se numeşte experienţă. 🙂

Am să răspund şi o să vă trimit documentul. O zi frumoasă

În primul rând vă mulţumesc mult pentru interviu şi mi-aş dori să cunosc şi să existe mai mulţi oameni ca dumneavoastră. Deşi, acum la final când îl recitesc arată mai mult a roman decât interviu, din cauza răspunsurilor mele prea lungi, sper totuşi să nu fie o problemă prea mare.

 

Dan Terteci

Eşti mulţumită de viaţa ta?

Irina Gavrilut

Da, în proporţie de 80% sunt. E drept că mă mai plâng uneori că n-am una, că n-am alta, că am anumite dureri fizice, însă sincer vă spun, nici nu are rost să menţionez pentru ce mă plâng, pentru că sunt nimicuri. Mereu văd oameni care într-adevăr au motive întemeiate să fie supăraţi şi nemulţumiţi de viaţa lor şi atunci realizez  mult mai mult cât  sunt de privilegiată şi iubită de către Dumnezeu.

 

Dan Terteci

Ce ai vrea să îmbunătăţeşti!?

Irina Gavrilut

În fiecare zi mă rog să fiu mai bună, pentru că pot. Să nu mai răspund urât la unele certuri, să fiu mai îngăduitoare, să pot ajuta mai mulţi oameni şi să am mai mare grijă de sănătatea mea, pentru că dacă eu nu am, nimeni nu va avea în locul meu. Din punct de vedere al carierei mi-aş dori să-mi găsesc un loc de muncă prin care să pot ajuta câti mai mulţi oameni, pentru că am observat că sunt multe persoane cu suflet bun, însă puţini fac într-adevăr ceva palpabil.

 

Dan Terteci

Când ţi s-a spus că eşti cu nasul pe sus şi în ce context?

Irina Gavrilut

Aaa…nu ştiu de ce, însă am auzit şi astfel de „reclamaţii”. Câteva persoane, care acum îmi sunt prietene mi-au spus că aşa par, că par plină de mine şi îngânfată. Am rămas uimită, însă s-ar putea să par (subiliniat), pentru că, doar par, aia nu înseamnă că şi sunt. De ce? Ei, mi-am răspuns singură, pentru că sunt foarte selectivă şi pretenţioasă în ceea ce privesc oamenii pe care vreau să îi am în preajmă şi alături de mine. Dacă nu simt că au un suflet bun, că sunt sinceri, simplii, că am ce vorbi cu ei, nu mă apropi de aceştia, stau la distanţă. Pot fi cunoştinţe aceste persoane care nu îmi întrunesc “pretenţiile”, însă niciodată nu îmi vor fi prieteni. Am dreptul să-mi aleg prietenii şi îmi folosesc acest drept.

 

Dan Terteci

Ai primit vreodată flori furate din parcuri, cimitire etc.!? Povesteşte.

Irina Gavrilut

10960245_936268709740898_7016243162445840785_oNormal. Cine n-a furat o floare din parc vreodată?:)) Sper că nu sunt singura care „fură” şi care, pe deasupra se mai şi laudă la alţii. Am dăruit ultima dată  surorii mele, chiar duminica trecută, nişte plăpânzi ghiocei, pe care bineînţeles că i-am luat din parc J. De primit, primesc des câte o floare din gard, de pe jos, din parc, din copac, de la prietenul meu. Din cimitire nu am primit încă, şi nici nu aş vrea. Îmi plac lucrurile şi gesturile simple, le apreciez mereu şi cred că ele ne fac viaţa frumoasă.

 

Dan Terteci

De ce se luptă femeile să fie egalele bărbaţilor, este asta o dovadă de forţă sau o renunţare la ascendentul lor?

Irina Gavrilut

Bună întrebare. Cred că mai degrabă este o dovadă de forţă. Din punctul meu de vedere toţi oamenii sunt egali, şi când spun toţi, mă refer şi la bărbaţi şi la femei. De ce? Pentru că nimănui nu-i place să trăiască în umilinţă, să se simtă inferior faţă de semenul său. Nu mi se pare corect ca femeile să nu aibă aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii. E drept, nu avem puterea lor, însă în viaţă prea puţine lucruri se fac prin putere, cele mai multe se realizează prin inteligenţă, prin înţelegere, prin bunătate, prin strategii şi multe alte calităţi. Ca femeie, prefer să repet de sute de ori un lucru până este înţeles, decât să apelez la forţă, cum o făceau bărbaţii mai demult, şi cum poate încă o mai fac. M-am enervat doar gândindu-mă la cazuri de genul şi am un mesaj pentru toţi care mai practică „înţelegerea prin forţă cu soţiile lor”… Nu se numesc bărbaţi, nu sunt bărbaţi, nu vor fi niciodată şi sunt exact 0 în faţa mea şi a multor femei.

 

Dan Terteci

Răstoarnă-ţi poşeta, fă o poză, trimite-o şi spune despre fiecare obiect pe care îl ai acolo de ce îl porţi după tine.

Irina Gavrilut

10989956_936268403074262_8998595397188690540_nNu m-aţi nimerit aici. Înainte îmi purtam mereu „casa” după mine J, însă acum îmi i-au doar portofelul în care sunt actele, bani, şerveţele, un ruj şi telefonul. Chelile de la maşină şi uşă le ţin în buzunarul de la geacă. Portofel care, de multe ori ajunge în buzunarul prietenuluiJ))şi uite aşa mă simt uşoară ca un fulg, fără să-mi rup spatele cu geanta. Dacă trebuie să merg undeva mai departe atunci apelez la poşetă, unde îmi pun portofelul, şerveţele, încărcător, ochelari de vedere, parfum, oglindă mică, agendă, pixuri, pastile, telefon şi spray-ul paralizant. Ultimul pare cam periculos, însă ţin să menţionez că e al patrulea care îl schimb în urma expirării şi că până acum nu l-am folosit niciodată şi nici nu mi-aş dori să o fac, însă e bun pentru siguranţa mea.  P.S: În poză nu apare telefonul, deoarece cu el am făcut pozaJ)).

 

Dan Terteci

Mârlănia sau analfabetismul, ce ai eradica prima dată!?

Irina Gavrilut

Fără doar şi poate mârlănia. Nu suport oamenii bădărani, prost crescuţi şi lipsiţi de bunul simţ. Am văzut multe astfel de cazuri, unde pur şi simplu îmi venea să-i bat pe acei copii sau persoane, care batjocoreau oamenii bâtrâni, ai străzii sau lipsiţi de ajutor. Nu accept să văd astfel de comportamente. Niciodată nu se ştie ce vom ajunge şi cum vom ajunge. Poate vom avea nevoie de ajutorul oamenilor şi nu vom avea parte del el, tocmai din cauza comportamentului nostru mârşav pe care l-am avut cândva. Poate oameni ai strazii nu vom ajunge, poate bolnavi nu, însă privilegiul de a îmbătrâni mulţi dintre noi îl vor avea. Referitor la analfabetism, că şi uitasem de el, cred că este ideal să vorbim corect, însă mai ideal ar fi să vorbim mai puţin, chiar şi inncorect, pentru că asta chiar nu contează uneori, şi să ajutăm mai mult.

 

Dan Terteci

Ai început să vorbeşti greu în copilărie!?

Irina Gavrilut

Bineînţeles că am dat o fugă la mama, în camera alăturată, să o întreb. Ca orice copil, am început când aveam trei, patru luni, cu clasicele: „gu-gu”, „ga-ga”, „auuu”, „ee”, „îîîî” şi multe alte sunete. Cuvinte, să vorbesc mai bine, am început de la nouă luni încolo. Am avut o dicţie frumoasă, ţin minte că recitam poezii, cântam colinde şi jucam teatru. Eram înscrisă la secţiunea de teatru din cadrul Palatului Copiilor din Hunedoara. Îmi aduc aminte  frânturi, că eram mică- mică, scena era imensă, sala era plină, eu aveam câţiva anişori, şi interpretam purceluşul cel mic din povestea „Cei 3 purceluşi”. Normal că eram supărată de ce m-a pus tocmai pe mine să fiu purceluşul cel mic, însă acum nu mai suntJ, mi-a trecut supărareaJ)))

 

Dan Terteci

Tensiunea din societate a fost generată şi de presă, crezi că o presă insensibilă la nulităţi şi mizerii ar putea să fie debutul unui tratament social!?

Irina Gavrilut

Aşa este, aveţi dreptate. Această tensiune pe care o găsim în ziua de astăzi a fost generată pe alocuri şi de presă, din păcate. Cred că ar fi un început promiţător. Se ştie că presa este a patra putere în stat. Oamenii se tem de puterea presei, mai exact de  puterea cuvântului şi mai ales de puterea opiniei publice. Nu ştiu de ce a ajuns o parte din presă, pentru că nu-i băgăm pe toţi în aceiaşi oală, să trateze astfel de cazuri, „vedete”,  la televizor. Poate, pentru că ele se găsesc uşor, la orice colţ şi atunci scapă de nenumăratele zile de documentare şi căutare  despre anumiţi oameni, subiecte, care chiar merită să fie cunoscute de către public. Trebuie să existe şi emisuni tabloide, fac parte din presă, chiar dacă ne place sau nu, însă ar fi frumos şi educativ, ca presa să găsească calea de mijloc şi moderaţia în tot ceea ce face.

 

Dan Terteci

Eşti sociabilă sau preferi să stai singură în timpul liber?

Irina Gavrilut

După cum am spus şi mai sus, sunt sociabilă doar cu anumite genuri de oameni. Şi, dacă stau bine să mă gândesc sunt înconjurată doar de acei oameni frumoşi şi buni: prieteni din copilărie, colegi de generală, liceu, facultate, master şi alte persoane cunoscute prin diferite moduri şi conjuncturi. Sunt fericită să cunosc asemenea persoane, indiferent dacă nu ne vorbim zilnic, ei vor fi mereu acolo. Chiar dacă nu ne spunem, asta se simte şi se dovedeşte prin fapte. Petrec mult  timp liber şi singură, câteodată chiar simt nevoia să fiu singură. Atunci când stau singură îmi place să-mi scriu gândurile în jurnal şi mai nou într-o pagină de blog, să ascult muzică, să citesc o carte, să mă uit la filme, să dansez, oricum, nu prea există momente să mă plictisesc singură.

 

Dan Terteci

Când ai gătit ultima dată şi ce anume!?

Irina Gavrilut

Gătitul se află printre pasiunile mele şi chiar cred că mă pricep la asta. Nu o spun eu, o spun apropiaţii care au gustat din mâncarea făcută de mine. Îmi place să modific reţete şi să creez eu altele, după gustul meu. Deşi mă mai ciondănesc cu mama, care mereu îmi zice că nu merge un ingredient cu altul şi etc…la final mereu îi place ce a ieşit şi primesc laude. Gătesc mult, însă ultima dată am făcut o friptură de curcan într-un sos de legume la cuptor, garnitură de orez şi salată de varză. A ieşit delicios. Deja mi s-a făcut poftă, deoarece sunt o gurmandă şi nu prea mă abţin de la nimic când e vorba de mâncare.

 

Dan Terteci

Care este mâncarea ta preferată? Mă refer aici la o mâncare pe care să o găteşti tu.

Irina Gavrilut

Sincer ,gătesc cam orice tip de mâncare. Îmi este cam greu să aleg, deoarece am multe preferate, însă ce îmi vine rapid în minte sunt pastele carbonara. Simple, dar foarte gustoase.

 

Dan Terteci

Care este gestul pe care nu l-ai accepta din partea unui bărbat?

Irina Gavrilut

Zâmbetul mi-a apărut pe faţă. Aici vorbim de mai multe gesturi pe care nu le-aş accepta din partea unui bărbat. Prietenele şi familia mă ştiu cum sunt şi mereu primesc observaţii că sunt un pic cam severă. Ce e drept, aşa este, recunosc. În primul rând nu aş accepta violenţa, apoi trădarea, minciuna, lipsa de bun simţ, prostia, indiferenţa şi orgoliul prea accentuat. Nu spun şi jignirile sau vorbele mai puţin frumoase spuse la nervi, deorece acestea se mai iartă ,dacă sunt mai rare.

 

Dan Terteci

Dar din partea unei femei?

Irina Gavrilut

Aici deja mă gândesc ceea ce nu aş accepta din partea unei prietene foarte bune. Indiferenţa, bârfa, nepăsarea, neîncrederea, lipsa comunicării, să fiu lăsată la greu, minciuna, răutatea, orgoliu prea mare, manipularea, invidia şi să nu mi se spună direct în faţă atunci când au vreo nemulţumire. Scurt şi la obiectJ)), răspunsul, nu şi lista.

 

Dan Terteci

Care a fost situaţia cea mai emoţionantă pentru tine? Povesteşte.

Irina Gavrilut

Au fost mai multe, cele mai puternice dintre ele au fost la examenele de licenţă şi disertaţie. Însă pe primul loc se află momentul, care a avut loc în urmă cu trei luni, când am văzut-o prima dată pe nepoţica mea nou-născută. Mi-a fost frică, teamă, să o ating, pentru că era atât de fragilă şi micuţă.  E cel mai mare dar divin de la Dumnezeu şi cred că orice femeie merită să-l trăiască. Pe această cale o felicit pe scumpa mea surioară, pentru păpuşica ce o are.

 

Dan Terteci

Dar momentul pe care te chinui să-l uiţi?

Irina Gavrilut

Un urât accident rutier pe care l-am avut cu câţiva ani în urmă. Aşa a fost să fie, important este că acum sunt sănătoasă şi am învăţat ceva…anume, să iert.

 

Dan Terteci

Care e cea mai mare dorinţă a ta!?

Irina Gavrilut

Încă sunt tânără, am 25 de ani. Aş vrea să am răbdare şi putere de muncă să pot să-mi fac o căsuţă primitoare, o afacere prin care să ajut oamenii şi să călătoresc mult.

 

Dan Terteci

Dar cea mai mare temere?

Irina Gavrilut

Doar Dumnezeu, este singura temere a mea, în rest nu mă tem de nimeni şi nimic.

 

Dan Terteci

Ce faci prima dată când deschizi ochii dimineaţa?

Irina Gavrilut

Mă uit la ceasJ),  mă reped la fereastră, deschid geamul şi respir. Apoi mă spăl pe faţa, dinţi. Urmează cafeaua, facebooku-ul şi aşa mai departe.

 

Dan Terteci

Când te temi, te rogi? Cum?

Irina Gavrilut

Chiar acum mă temeam că mai am 8 întrebări şi să fac cumva să raspund mai scurtJ))asta ca să nu plictisim cumva oamenii cu poveştiile mele. Da, mă rog în fiecare seară înainte de a mă pune la somn. Mă rog şi dacă mă tem, şi ca să mulţumesc pentru că a mai trecut o zi, şi că să fiu mai bună, şi multe alte lucruri ce-mi trec prin minte.

 

Dan Terteci

Ce sunt şotronul, lapte gros, leapşa, pitita, nu te supăra frate!?

Irina Gavrilut

Continuăm cu lista: elastic, raţele şi vânătorii, ţările, ţui, la bări, călcata, ţară ţară vrem ostaşi, săritul la coardă, desenatul pe asfalt ( şi pe pereţii din casă, dar asta încercăm să nu o numărămJ), şi multe altele. Sunt minunatele jocuri ale copilăriei care îmi trezesc cele mai frumoase amintiri din viaţa mea şi tare mi-aş dori să aibă parte de ele şi copiii din ziua de astăzi.

 

Dan Terteci

Cum se derulau casetele de la casetofon (sic!) pentru a se proteja motorul aparatului?

Irina Gavrilut

Elegant şi cu răbdare: cu creionul sau pixul.

 

Dan Terteci

Te-ai simţit vreodată stânjenită în direct de ridicolul vreunui subiect? Care, cum ai făcut faţă etc.

Dacă vă referiţi în direct din punct de vedere al televiziunii, nu am avut cum, pentru că nu am lucrat în televiziune. În iulie, anul trecut, am terminat masterul în publicitate şi de atunci am experienţă în căutat locuri de muncăJ), din păcate o problemă tristă a societăţii. Dacă ar fi doar problema mea, aş fi foarte fericită, însă cunosc persoane capabile, responsabile şi inteligente care stau acasă şi zilnic doar asta fac, caută. Nu e corect, însă ce-i corect în viaţă?

Stânjenită la faţa locului de anumite evenimente am fost: campaniile electorale. Acum câţiva ani în urmă, m-am plimbat cu o gaşcă de oameni veseli prin satele din împrejurarea Hunedoarei împărţind pixuri, rulete, calendare. Nu îmi pare rău că am făcut-o, deoarece am cunoscut oameni frumoşi şi buni şi în campanie, însă şi prin satele respective. Nu dau nume şi nici nu este important, însă o fază mi-a rămas întipărită în minte. Ajunsesem în sătucul Plop,sau în Alun, nu mai ţin minte exact, doar ştiu că era în vârful muntelui……:((pauză de plâns. Erau câteva case, iar când am coborât din maşină ne-a întâmpinat o scumpă pisicuţă (am uitat să menţionez, ador animalele), m-am jucat cu ea şi doar în cateva minute au şi apărut câteva persoane, care erau extrem de fericite să ne vadă, spunându-ne că suntem singurii oameni care i-am vizitat în ultimii cinci ani. Ne-au invitat la ei, ne-au servit cu suc şi ne-au spus că ei s-au obişnuit să trăiască acolo, doar că iarna au nevoie de alimente şi nu pot coborî , deoarece este imposibil din cauza zăpezii. Nu ştiu dacă acum au vreun drum renovat, nu mă pot pronunţa, însă fericirea, simplitatea, bunul simţ ce le-am decoperit şi le-am simţit la acei oameni, nici în ziua de astăzi nu le-am uitat şi nici nu o să le uit niciodată. Ce-i drept, multe seri, când am fost în acea campanie, mi le petreceam plângând acasă în hohote, parcă mă simţeam şi eu vinovată. Mereu prietenul mă liniştea…deja era obişnuit, nici nu trebuia să-i mai spun de ce plâng. Vouă însă vă spun…mă durea faptul că cineva avea nesimţirea să profite de nişte suflete bune, de inocenţa bătâniilor şi de simplitatea acelor oameni. Prefăcătoria şi teatrul jucat de către unii politicieni, era şi este de neiertat.

 

Dan Terteci

Ce sfat le dai tinerelor care vor să fie vedete?

Irina Gavrilut

Să nu fie. Mai bine ar alege să fie persoane bune. (deja am catalogat termenul de vedetă ca pe un termen negativ, şi asta totul din cauza subiectelor tratate de către presă, însă sunt conştientă că sunt şi vedete demne de urmat în ţara noastră şi în cazul acela, le îndemn pe tinere să-şi urmeze visul).

 

Dan Terteci

Cumpărăm mai mult ambalaj decât conţinut?

Irina Gavrilut

Aici e loc de interpretare…putem face referire şi la sufletul, comparativ cu aspectul fizic al omului, cât şi la anumite lucruri. Ştiu ce înseamnă publicitatea, de aceea îmi dau seama de ce oamenii cumpără produse doar pentru ambalaj. Depinde de om….sunt persoane care pot face diferenţa între calitatea produsului şi ambalaj, şi sunt persoane care nu o pot face. Brandurile puternice de pe piaţă şi-au format deja consumatorii fideli, indiferent de conţinutul pe care îl oferă în schimb.

 

Dan Terteci

Ce-o să faci când nu o să mai faci televiziune?

Irina Gavrilut

Aici apare întrebarea mea: Ce vă face să credeţi că lucrez în televiziune? Probabil aţi observat că am terminat facultatea de jurnalism…însă cunosc mulţi proaspeţi absolvenţi care sunt ospătari, femei de serviciu sau vânzători, meserii care nu au nici o legătură cu ceea ce au studiat. Nu spun că e ceva rău în aceste meserii, doamne fereşte, orice meserie trebuie respectată, însă spun că sistemul român a distrus şi distruge tineri care într-adevăr pot demonstra că merită job-ul visat.

 

Dan Terteci

De ce ai acceptat interviul ăsta!?

Irina Gavrilut

Pentru că vă apreciez pe dumneavoastră ca om şi pentru că poate vorbele, sfaturile mele, vor ajuta pe cineva, cândva.

 

Dan Terteci

Ia-ţi la revedere de la noi în aşa fel încât să ne dorim următorul interviu cu tine.

Irina Gavrilut

Vă mulţumesc pentru acest interviu. Vă doresc tuturor să aveţi parte de zile frumoase, însorite şi să încercaţi să fiţi mai buni, deoarece bunătatea alimentează sufletul. Dacă vă veţi dori un alt interviu cu mine, nu ştiu, asta depinde doar de voi, eu ceea ce am avut de spus, am spus şi sunt fericită că am făcut-o. La revedere!