Invitație la analiză

Mă întreba cineva, referitor la campania Premianții fără premii, urmare a unui editorial distribuit pe cronologia mea de pe facebook, dacă ne pasă de părerile altora. Simt o obligație morală față de oamenii care știu cum s-a născut această campanie și care o susțin să prezint un punct de vedere.
Încă de la începuturi a existat suspiciunea că există un angajament politic în spatele ei. Nimeni nu e de condamnat. Așa am trăit cu toții în ultimii 25 de ani, în minciună și manipulare în sens negativ, distructiv, de aceea nu cred că trebuie judecate aspru opiniile care au ridicat semne de întrebare cu privire la onestitatea acestui proiect. Am răspuns așa întrebării adresate:

„Sigur că îmi pasă, pentru că această campanie nu va fi folosită pentru avantajul politic al cuiva, nici pentru primarul Petru Mărginean, nici pentru prefectul Sorin Vasilescu, nici măcar pentru organizatori. Mi se pare firesc să fim în contact cu comunitatea care susține această mișcare, pentru că, așa cum bine spuneți, nu va exista contra opiniei publice. De fapt, asta este ideea, campania nu poate exista în afara susținerii oamenilor. Pe de altă parte, e mai simplu să fie cineva critic din afară prin prisma propriilor convingeri, particulare. Neutralitatea are costurile ei. Și mai e ceva, nu urmărim nimic, în afara scopului declarat, cel al campaniei”.

Ceea ce vreau să spun este că se poate distruge un proiect, se pot distruge oameni, dar la fel de bine se pot construi proiecte și se pot ajuta oameni.
Îmi place să cred că din poziția pe care o ocup și a activității mele nu am motive să plec capul de rușine în fața cunoscuților.
Am mai spus-o și o repet, această campanie este disponibilă pentru cine vrea s-o preia și s-o ducă mai departe, asigurând oamenii că nu o va deturna de la scopul ei. Sunt oameni care știu cum s-a născut acest proiect.
Poate că ar fi bine să se știe și ceea ce nu se vede. Este un proiect susținut din timpul meu și al unor prieteni apropiați. din resursele noastre și cu ajutorul unor prieteni care oferă sprijin necondiționat acestui proiect.
Un singur lucru este cert, că eu am înțeles, poate mult mai târziu decât alții, că uriașa crimă petrecută în România este uciderea speranței. A fost măcelărită de politicieni, de jurnaliști, de toți cei care au avut un interes personal. Nu îmi permit să mă joc cu speranțele unor oameni, speranțe legate de faptul că e posibil să fie, totuși, un proiect onest în țara asta. Sunt multe, multe necunoscute, printre ele se află, vă asigur, și „Premianții fără premii”.
Cert este că, în toate ecuațiile sociale care apar, campania asta de la Deva este departe de orice interes economic sau politic și, așa cum spuneam la început, este greu de crezut că poate să fie așa ceva. Și, totuși, există…
Mai sunt convins de faptul că fiecare putem să fim victime ale propriilor hermeneutici ale realității. Eu nu sunt deschis pentru că așa vreau, ci pentru că nu am încotro, pentru că am înțeles că singura modalitate în care poți să supraviețuiești este să te străduiești să fii cât mai cinstit.
Poate că vă mint, poate că mă mint, poate că sunt rupt de realitate, ideea este să căutăm fiecare dintre noi răspunsuri la întrebări, iar acestea le găsim în propriile suflete.
Din respect, cu respect pentru oameni.