Interviu pe facebook cu un bucătar în Danemarca

12342377_10201113451113672_1166284998390655027_n
După ce am publicat un interviu cu puțin timp în urmă, un prieten, de fapt amic, din lista de pe facebook mi-a bătut un apropos discret cum că ar vrea să fie intervievat. Mult m-am bucurat să aud asta. Din cel puțin două motive. O dată pentru că îmi citește blogul și apoi pentru că mi-a oferit un subiect. Alex Andronic este numele lui, e plecat din țară, lucrează ca bucătar în Danemarca, studiază și mi-a lăsat impresia unui om echilibrat și… Dar vă las pe voi să vedeți ce și cum. Redau mai jos derularea evenimentelor, iar discuția începe după momentul în care a spus că-I plac interviurile de pe terteci.ro și că ar vrea să fie partener într-o discuție.

Dan Terteci

Mulțumesc frumos. O să fiu onorat dacă aș avea prilejul să vorbim.

Alex Andronic

Cu mare drag. J Cred că onoarea va fi de partea mea. Dar, mulțumesc.

Dan Terteci

Când ai putea?! Renunțăm la formalism, da?! J

Alex Andronic

Renunțăm, oricum nu’s prieten cu ele. În principiu, programul meu e instabil. Foarte instabil. Dacă-mi cer să-ți zic când pot săptămâna viitoare, nu ştiu.

Dan Terteci

În Weekend ?!

Alex Andronic

Eu nu prea am weekend-uri, vineri sunt liber.

Dan Terteci

Toate săptămânile se sfârșesc. Vineri e bine.

Alex Andronic

La orice oră sunt disponibil vinerea asta. Dacă nu e OK, sigur găsim altă zi.

Dan Terteci

Pe la prânz e bine?!

Alex Andronic

E perfect. J

Dan Terteci

Te previn, sunt prost.

Alex Andronic

Un singur interviu am dat la viața mea. Iar ăla era video. M-am bâlbâit teribil. Sper că în scris să mă descurc mai bine, am totuşi opțiunea să rescriu. Emoțiile există oricum. Şi nu m-aşteptam să vină răspunsul aşa repede.

Dan Terteci

Nu auzi ca îs prost?!

Alex Andronic

Aş spune că nimeni n-are voie să creadă că e prost, înafară de mine. :))

Dan Terteci

Insist, în afară de mine. O seară bună. Pe vineri!

Alex Andronic

Mulțumesc, asemenea. Abia aştept!

Dan Terteci

Bună ziua.

Alex Andronic

Bună ziua. Punctual, domne. Eu am întârziat. Îmi cer scuze, mai uită omul de diferența de fus orar şi zice că are încă o oră la dispoziție. :)) Sunt aici, dacă cumva crezi altceva. Şi n-am fumat nimic. Am băut mult ceai.

Dan Terteci

Putem amâna!? A intervenit ceva, probabil că o să fiu șomer. :)))

Alex Andronic

Auch… Da, putem amâna.

Dan Terteci

Nu e bai, stai relax.

Alex Andronic

Mă anunți pe când.

Dan Terteci

Tot azi.

Alex Andronic

La orice oră, astăzi sunt prezent.

Dan Terteci

Ok.

Alex Andronic

Baftă…

Dan Terteci

Dacă tot îți plac interviurile mele, să începem, zic!

Alex Andronic

Şi eu zic la fel.

Dan Terteci

Ai un subiect preferat?

Alex Andronic

Neah, sunt la dispoziția ta. Bine, să nu mă-ntrebi prea multe despre politică. Am eu ieşirile mele, da’ nu ştiu prea multe.

Dan Terteci

Păi, da, așa e cel mai ușor, să fugi de responsabilitate. Dă-o dracului de politică.

Alex Andronic

Hmm, s-ar putea spune şi aşa. Dar nu-mi iese cu fuga. Probabil îmi lipseşte condiția fizică. Mă prinde responsabilitatea din urmă.

Dan Terteci

Când ai plecat din țară?

Alex Andronic

Acum 7 ani, în 2009. Era ianuarie şi frig. Şi mai era şi trist.

Dan Terteci

Povestește-ne despre plecarea ta.

Alex Andronic

S-a întâmplat ca ai mei părinți să fie deja plecați de câțiva ani. Am rămas cu bunicii. Care, de fapt şi de drept, m-au şi crescut până atunci. Ai mei munceau foarte mult. Eram la liceu când au venit după mine. Mi-a plăcut mereu să chiulesc. Pe atunci, motivat. Am mai lucrat cu ziua. Nu divulg mai multe, e un secret. Haha. Bunicul credea că mă droghez, având multe absențe. Aşa că au venit, m-au luat cu japca şi am ajuns aici. Fiind un puşti, la 15 ani, mi-a fost foarte greu. Să nici nu vreau, să nici nu pot să mă adaptez schimbării.

Dan Terteci

Din ce trăiești acolo?

Alex Andronic

Momentan, studiez. De fapt, la momentul actual lucrez. Anul trecut pe vremea asta îmi băgam demisia, fostul job fiind unul foarte obositor şi prost plătit. Ştiam că-mi place să gătesc, dar până atunci nu mă gândisem că pot să fac o carieră din asta. E un fel de master în bucătărie. Un total de 4 ani de studiu şi respectiv practică.

Dan Terteci

Că tot veni vorba, mâncarea, forma ei de prezentare și rețetele, a devenit o artă. Uneori mi se pare că trebuie să vin sătul la un master chef sau poate sunt eu mai nesătul.

Alex Andronic

Total neadevărat. Ceea ce ni se prezintă şi ni se pare foarte puțin, sunt feluri de mâncare. Alegând un restaurant de tip gourmet, meniul constă în 3-4 feluri de mâncare, plus desert. Asta se omite. Faptul că fiecare fel de mâncare nu te satură, dar toate adunate, constituie o masă sațioasă şi uşor orgasmică.

Dan Terteci

Orgasm culinar, interesant. Ai cucerit vreo tipă cu rețetele tale?

Alex Andronic

Încă nu. Dar vreau să cred că pot să o cuceresc altfel înainte să-i ofer de mâncare. Aia e cumva decisiva. Rămâne sau pleacă. :))

Dan Terteci

Cică,un bucătar rafinat ar fi și un bun amant.

Alex Andronic

Hmm, pe asta n-am auzit-o. Iar eu zic din start că sunt un prost amant. Nu-mi iese, domne.

Dan Terteci

În schimb faci mâncăruri bune?

Alex Andronic

Sincer, da. Fără urmă de modestie, orice am făcut a fost lăudat şi „ras de pe fața pământului”, ca să spun aşa. Iar de când am început să pun accent şi pe aspect, nu doar pe gust, treaba merge foarte bine.

Dan Terteci

Există alimente afrodisiace? Te întreb, pentru că la mine nu au avut efect, drept că ele ar trebui să ajute, nu să înlocuiască.

Alex Andronic

Nu cred în alimente afrodisiace. Cred că gusturile diferă de la om la om, iar pentru unii ceapa poate să aibă efecte „miraculoase”. Eu mă excit la ciocolata albă, dar ăsta sunt doar eu. Totul ține de gusturile fiecăruia. La fel ca fumatul, dacă vrei. Pentru unii e doar un viciu, pentru alții e extaz.

Dan Terteci

Cum ai descoperit talentul de bucătar?

Alex Andronic

De mic copil, am avut înclinații către artă. Desen. Poezii. Dans. Actorie. Mâncare. Pe vremea aia, la vârsta mea fragedă, nu ştiam că mâncarea e o artă. Am descoperit asta mai târziu. La fel cum nu ştiam că e talent. Credeam că toată lumea poate găti demențial, aşa cum făcea bunica. Eram mereu în bucătărie, acolo îmi făcea veacul. Făceam paste, ciorbe, sarmale, papanaşi şi alte lucruri care mă pot face să salivez oricând. Eram enervant de curios şi implicat în orice, inclusiv curățatul cartofilor. Am gătit mereu. Abia acum vreo 2 ani de zile am început să pun mai mult acccent pe asta. Şi dacă acum 2 ani nu mi se spunea că gătesc demențial şi ar merita să pornesc pe drumul ăsta, probabil că n-o făceam. Sunt omul care trebuie împins de la spate. Şi tre’ să-mi spui, „bă, prostule, faci bine ce faci”, altfel nu mă cred. Şi nu realizez. Ah, aş mai adăuga ceva. Talentul e un procentaj mic din toată meseria asta. Restul o face tehnica, experiența şi pasiunea.

Dan Terteci

Pentru cine ai gătit întâia dată?

Alex Andronic

Dacă mă-ntrebi întâia dată, a fost clar pentru ai mei, familie. Dar abia când am gătit pentru prieteni şi colegi, am aflat că sunt bun. Familia ți-o mai zice şi că eşti al lor. Prietenii sunt sinceri şi tăioşi.

Dan Terteci

Ai chef mereu să stai la cratiță? Întrebarea e pentru fetele care uneori fac lucrul ăsta nevoite, chiar dacă ar vrea să facă altceva. Adică, răspunsul.

Alex Andronic

Nu, nu ai mereu chef să stai la cratiță. De când lucrez în restaurant, am gătit de două ori acasă. Deşi e pasiune, oboseala există. Şi nu tot timpul îți arde de gătit. Dar se întâmplă să fiu nevoit să o fac, să nu am chef, să mă apuc şi să-mi vină cheful. Şi mai e ceva. Când nu ai chef, e pentru că ai gătit lucrul ăla de o mie de ori. Încearcă ceva nou. Experimentează. E foarte interesant. Şi tot pentru femeile care cred că a avea un bucătar ca bărbat, e a 8-a minune a lumii. Se mint singure. Bucătarul e plecat 12-16 ore de acasă. Nu-ți va veni cu micul dejun la pat nici măcar în zilele libere. Va vrea să doarmă 24h. E responsabil, funcționează bine la stres, are cojones. Dar nu e nici cel mai romantic, nici cel mai bun bărbat.

Scuze, țineam să menționez treaba asta.

Dan Terteci

Ai făcut vreo boacănă, ai dat mâncarea arsă, crudă, nesărată, ai avut vreo pățanie de genul ăsta. Ai fost amenințat că ți se dă cu friptura-n cap!?

Alex Andronic

Nu, deloc. Se întâmplă să mai ajungă mâncarea rece la clienți. Dar dăm vina pe ospătari, mereu. Iar ei dau vina pe noi în fața clienților. E o relație foarte frumoasă de colegialitate. Dar nu, nu îmi pot şi nu ne putem permite să scoatem o eroare din bucătărie. Mai bine ne cerem scuze, frumuşel, dacă am făcut ceva prost, şi aşteaptă clientul încă 5 minute până gătim o porție nouă.

Dan Terteci

Furi la cântar să duci și acasă o friptură?

Alex Andronic

Haha, niciodată. Ăsta e iar unul dintre mituri. Cum că bucătarii mănâncă precum apucații. Eu, cel puțin, mănânc foarte-foarte puțin de când lucrez în bucătărie. Dacă apuc să prind ceva la mână, bag în gură. Dar atât. Iar acasă nu-mi trebuie nici mâncarea mea, darămite ceva de la restaurant. E de ajuns mirosul….

Dan Terteci

Cât câștigi pe lună?

Alex Andronic

De ajuns încât să nu mor de foame şi destul de puțin încât să nu-mi pot acoperi facturile. Meseria implică supraviețuitul cu puțin bani. Dar, deh, în România asta implică aproape orice meserie. Să ştii că mai mănânc litere. Dovada că n-am luat încă micul dejun, nici prânzul. Poate apuc ceva la cină.

Dan Terteci

Când te întorci în România?

Alex Andronic

Nu ştiu dacă mă întorc. Deşi am în plan o afacere care-şi va lua startul anul ăsta în țară, probabil că voi dori să experimentez şi alte țări, alte continente, înainte să iau decizia de a mă întoarce. Undeva trebuie să-mi placă, deşi, recunosc, doar în România am întâlnit oameni foarte deschişi. Şi pot să spun că umorul nostru e cel mai frumos, în ciuda greutăților.

Dan Terteci

Ce mănâncă oamenii pe acolo? Ai reușit să le dai slănină, pastramă, samale, ciorbă de burtă?

Alex Andronic

Am reuşit să le dau sarmale, ciorbă de burtă, piftie, salată boeuf şi țuică. Ei nu au foarte multe mâncăruri tradiționale, şi deşi sunt naționalişti inclusiv în privința asta, se consumă orice. Bine, asta şi pe seama secolului în care trăim, diversitatea şi curiozitatea de a descoperi alte culturi, i-au făcut şi pe ei să adopte mâncărurile altor țări. Dar dacă e să ne raportăm la asta, cam toate rețetele „tradiționale” îşi găsesc originea în alte țări. Cică salamul de biscuiți e de origine italiană, deşi, dacă o întrebi pe bunica, l-a inventat bunică-sa.

Dan Terteci

Care a fost mâncarea cu care ai avut cea mai mare bătaie de cap?

Alex Andronic

O să crezi că sunt lipsit de modestie, dar niciuna. Deserturile, în schimb, mi-au scos peri albi.

Dan Terteci

Fii atent, dă-ne o rețetă faină care să-i inspire pe cititorii acestui interviu.

Alex Andronic

Aoleo, acum? Tocmai eram întrebat ce mâncăm astăzi şi am evitat subiectul. Nu zici mai bine să revin cu rețeta când sunt mai inspirat?

Dan Terteci

Nu, că nici eu nu am fost inspirat cu interviul.

Alex Andronic

Aici nu te contrazic, c-am discutat mai mult despre mâncare. Ca să ofer o rețetă cu posibilitatea să inspire, am nevoie de laptopul meu cu fişierul care le conține. Jur că stau prost cu memoria. Uite, dacă vrei, postasem pe facebook o rețetă de tartă cu praz. Demențială. O caut şi-ți dau link-ul. E scrisă, adaptată şi povestită în felul meu.

Dan Terteci

Bine. Și am vorbit despre mâncare, pentru că și pe mine mă pasionează și ești primul bucătar la terteci.ro.

Alex Andronic

Asta da onoare!

Dan Terteci

Îmi dai linkul ăla!? Și aștept să îmi spui de ce îți plac interviurile astea?

Alex Andronic

Stai aşa. Laptopul meu e în comă. Ştii ce greu e să te descurci pe telefon? Incredibil. Dar eşti norocos, dat fiind faptul că scrisul e a doua mea pasiune, n-am scris exagerat de mult tocmai din cauza asta. :))

Dan Terteci

Scrie, bre, nu te abține…

Alex Andronic

Voila! Tartă cu praz.

Pentru blat ai nevoie de:

350g făină, 200 g unt, cca. 4 linguri apă, sare.

Untul trebuie neapărat să fie la temperatura camerei, astfel că îl adaugi peste făină şi amesteci foarte bine, încât să arate ca brânza răzuită. Tot aici bagi şi sarea. P’ormă adaugi apa şi frămânţi. La final, pui o folie peste vasul în care se află aluatul şi îl laşi să stea flexat, pe spate, uitându-se în interiorul frigiderului.

Pentru compoziţie ai nevoie de:

3 bucăţi de praz, 4 ouă, 6 linguri făină, 200g smântână, sare, apă.

Până să te apuci de alte treburi, încălzeşti cuptorul la 180°. Tai prazul subţire (sau gros), depinde de preferinţe, pe care o să-l fierbi al dente (adică, nici prea fiert dar nici crud), într-un vas cu apă şi sare, desigur. Pe urmă îl laşi să se scurgă bine de apă. În tot acest timp, cât el se stoarce bine de tot, baţi ouăle împreună cu sarea şi făina, p’ormă adau1596025_10201323153716106_2120250859_ogi smântâna, iar la final, numa’ bine, s-a scurs şi prazul, aşa că îl bagi şi pe el în seamă. Asta… în compoziţie. Dacă cumva, din greşeală sau fiindcă aşa e reţeta, compoziţia va fi uşor groasă, o mai lungeşti cu puţină apă. Nu prea multă. Ar trebui să aibă consistenţa unei compoziţii pentru clătite. Dar d’aia, perfectă, nici prea groasă, nici prea subţire. Ştii tu. Laşi toată treaba să se odihnească, timp în care scoţi aluatul de la frigider, îl mai frămânţi puţin în mâini şi îl întinzi bine în forma de tartă. Încearcă să nivelezi cât de bine poţi, astfel încât să nu ai unele zone mai groase, iar altele mai subţiri. În caz de urgenţă, apelează la boloboc. Până aici stai bine! Cuptorul ar trebui să fie la temperatura necesară deja. „Ah, băga-mi-aş, am uitat să-i dau drumul!” e ceva normal, mai uită omul. Continuă, totuşi. Bagi tava în cuptor şi o laşi tolănită cam 10 minute. O scoţi cu MÂNUŞĂ/PROSOP, fără să pui mâna goală, ca alţii, nu dau nume, pe tava încinsă. Torni compoziţia peste blat şi o introduci din nou în cuptor. Aici, treaba e cam complicată. Eu aş spune s-o laşi între 30 şi 40 minute. Dacă în intervalul ăsta de timp nu s-a bronzat îndeajuns la suprafaţă, o mai laşi puţin. De unde să ştiu eu ce cuptor ai tu acasă?! P.S. – Să nu faci ca nehalitul/a. Lasă tarta să respire puţin, măcar 5 minute, înainte să o tai. P’ormă poţi să mă-njuri, c-o să spui că eşti la cură şi îţi bag mâncare pe gât. Poftă bună!

Dan Terteci

Deci!?

Alex Andronic

Aşa. Acum, ca să-ți răspund la întrebare. Interviurile tale le percep mai mult decât nişte întrebări şi răspunsuri. Sunt conversații plăcute, care ating mai multe subiecte, se simte faptul că întrebările sunt puse pentru a deschide persoana intervievată. Întrebări la care eu, cel puțin, şi-am văzut şi alții, nu pot fi scurți şi radicali. Simt întrebarea şi îmi oferă comfortul şi dorința de a oferi cât mai mult. Bine, probabil că e ceva la tine, ai tu talentul ăsta, nu ştiu. Dar cert e că sunt altfel. Iar mie altfel îmi place. Mult.

Dan Terteci

Și eu pe tine. Un gând de final!?…

Alex Andronic

Ah, deja? Huh, ce repede a trecut. Ăăă… citiți, citiți şi printre rânduri, adunați ceea ce credeți că vi se potriveşte şi rezonează cu sufletul vostru. Citiți-l şi pe Andronic. Vă promite un roman anul ăsta. Şi iertați-l că-şi face reclamă neîntrebat. În ceea ce te priveşte pe tine, stimate domn, cum ți-am mai zis, nu mă aşteptam ca interviul să se producă aşa repede şi-ți mulțumesc pentru asta. Nu ştiu cât timp a durat şi dacă am plictisit sau nu, dar mie sigur mi-a făcut plăcere.

Dan Terteci

Și eu îți mulțumesc.

Alex Andronic

Ai fost inspirat cu interviul. J Să vedem ce zic cititorii.