Jurnalul tatălui (10)

Acum vă voi povesti unele impresii din viaţa beduinului arab, care se pare că a avut şi are o spectaculoasă formă de viaţă evolutivă nemaiîntâlnită la alte popoare. Aici am cunoscut pe mulţi arabi cu care vin în contact în fiecare zi, printre care portarul Mister ATIA, mister EMBEE şi mulţi alţii. O întâmplare tristă din viaţa lui mister Embee e următoarea: că tatăl lui, când era el mic (acum e un bărbat la 40-50 ani) a fost muşcat de un şarpe şi cel mai apropiat doctor era la aproximativ 50 km, în oraşul Azizia, copilul de atunci Embee l-a luat pe tatăl lui şi l-a urcat pe cămilă să-l transporte la doctor, dar, în drum spre Azizia, tatăl neputând rezista (şi cămila merge mai repede) moare, acesta este un episod trist din viaţa unui arab de rând, dar am spus această întâmplare cu un alt scop, deoarece la început am vorbit de forma spectaculoasă a vieţii lor şi să pot să fiu înţeles. Dacă acum 20-30 de ani fiecare arab avea cămila lui, fiind singura sursă de deplasare, acum fiecare arab are una, două sau chiar trei maşini dintre cele mai bune din lume, iar cămila îşi trăieşte ultimele clipe ale vieţii privind îndobitocită la DATSUN, MAZDA, TOYOTA şi PEUGEOT – 404-405.

Aici e o lume a banului, comerţul e unul din cele mai răspândite moduri de existenţă, dar un lucru e curios comerţul în Libia e necontrolat de stat, e un fel de turnul Babel, fiecare face ce vrea într/o lume arhaică, o lume nebună, nebună, care care descoperă că viteza în timp e totul.

A venit seara şi vreau să aştern pe hârtie principalele evenimente ale zilei forţându-mă să le dau o formă, o ordine şi un înţeles.

De dimineaţă până la ora 12 am lucrat în grădină, că trebuie să ştiţi că aici avem şi o grădină, şi după masa de prânz am mers în câmp la semănat experienț cu grâu. Nimic deosebit până pe la ora 1615 când mister Mudin a venit şi mi-a spus că Glodeanu Ilie e bolnav grav şi trebuie transportat de urgenţă la spital, lucru pe care l-a şi făcut împreună cu mine, l-am dus într-un oraş GARIAN la 62 km de ferma unde ne aflăm. După consultaţia doctorului şi radiografia pe care le-a făcut pe loc a constatat că a făcut o viroză pulmonară boală pentru care a fost internat. M-a întristat enorm acest lucru şu nu pentru faptul că nu mai are cine face mâncare pe perioada spitalizării lui, ci pentru faptul că acest om e de o bunătate fără margini căruia pot să-i atribui numai, numai şi numai calităţi bune şi toate la superlativ, dar nu-i în pericol, după câteva zile se va face bine şi va veni înapoi, iar eu voi avea iar un bun prieten lângă mine.

Cu această ocazie, tristă ocazie, am putut să văd oraşul GARIAN, care se spune că ar fi al 5-lea oraş ca mărime din Libia şi vreau să spun că mi-a plăcut, deşi e un oraş în plină construcţie. Am făcut împreună cu inginerul ŢANCU DAN (acest descreierat simpatic uneori) două vizite la două familii de doctori de la spitalul sus amintit şi cred că ar trebui să precizez că spitalul e pur românesc, de la director şi până la asistente, iar aici la Garian se spune că oraşul ca populaţie, români sunt mai mulţi decât arabi”.

Jurnalul tatălui (1)

Jurnalul tatălui (2)

Jurnalul tatălui (3)

Jurnalul tatălui (4)

Jurnalul tatălui (5)

Jurnalul tatălui (6)

Jurnalul tatălui (7)

Jurnalul tatălui (8)

Jurnalul tatălui (9)