„Politicul nu oferă un set de valori ferme electoratului”

10704252_10203675310658023_7381109482074021330_oMihaela Miroiu este profesor de Științe Politice la SNSPA. Ca teoreticiană a politicii a analizat democraţia neliberală în postcomunism (România. Starea de fapt, în colab.), conservatorismul de stânga (Societatea retro, 1999); politicile de gen în societatea postcomunistă si sindromul pe care îl numeşte „feminism room-service” (Drumul către autonomie, 2004). Ca autor de filozofie a publicat Gândul umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană, 1995 (postmodernism și feminism) și Convenio. Despre natură, femei şi morală, 1996 (abordarea eticii din perspectiva ideii de convenabilitate). A iniţiat în România reformarea studiului filosofiei (1990-1993), programele de cultură civică pentru licee (1995), studiile de gen (1994-1997), studiile doctorale în ştiinţe politice (2000), prima colecţie de Studii de gen (Editura Polirom, în 2000) cercetarea şi codurile etice în universităţi (2005). Am rugat-o și a avut timp să răspundă la câteva întrebări…

Trăim o criză fundamentală a omenirii, ce părere aveți?

Omenirea se află totuși într-o secvență istorică mult mai bună decât cele precedente. Foametea nu mai este endemică. Accesul la cunoaștere și informație este uriaș. O mare parte a populației lumii trăiește în democrații. Da, există regimuri dictatoriale și fundamentaliste. Și da, trăim o situație fără precedent, în sensul scăderii dramatice și exponențiale a locurilor de muncă prin substitut tehnologic, o polarizare excesivă a avuției lumii și o dependență mare de speculațiile de capital. Alături de episoadele de terorism care induc nesiguranță, de războaie locale și de schimbările climatice, acestea din urmă dau contur crizei actuale, una dintre multele crize ale istoriei umanități. Să sperăm că este o criză de creștere. Diferența actuală este aceea că soluțiile crizei sunt tot mai puțin la nivelul actorilor naționali și tot mai mult a celor internaționali, inclusiv a actorilor civici.

Este prezentul o ciocnire a civilizațiilor?

Există o ciocnire a ideologiilor, culturilor și modurilor de viață chiar și în propria noastră societate. Acum este mai transparent faptul că în unele comunități și societăți o grupare vrea să impună tuturor propriile ei reguli, fără să dea doi bani pe libertatea individuală. La debutul secolului XXI cei care fac asta cu predilecție sunt fundamentaliștii din regimurile teocratice.

Sărăcia este o formă de poluare?

Sărăcia conduce la disperare, nu la poluare.

Guvernații (Cetățenii – nota interlocutoarei) contestă tot mai vehement mediul politic, dar și cel instituțional. Unde s-a pierdut esența contractului social, mai este el de actualitate sau trebuie să reinventăm o altă paradigmă!?

Mijloacele de contestare și protest sunt mult mai accesibile (vezi mediul online);

Contractul politic se încheie la alegeri, pe baza programelor electorale și a credibilității celor care le oferă și este încălcat dacă nu se respectă;

Nu cred că trebuie inventată o altă paradigmă, ci un alt mijloc de selecție de către partide a celor care vor să presteze servicii de guvernare.

Guvernanții, cel puțin teoretic, reprezintă un distilat social. Având în vedere acest lucru, pe care îl propun ca premisă, poporul român nu este nici harnic, nici corect, nici bun, de vreme ce au ajuns să guverneze oameni acuzați de furt, indiferent forma lui de manifestare, sau este naiv și e victimă!?

Cetățenii aleg dintr-o ofertă, anume cea a partidelor. Dacă oferta nu este de calitate, aleg negativ: răul cel mai mic. Eu nu accept judecățile colective despre popor (o entitate nominală, de altfel).

Criza de credibilitate a fost generată și de faptul că politicienii au propus și construit sisteme de guvernare pe valori care nu sunt asumate la nivel de individ de către popor!? Sau!?…

Întrebarea aceasta nu merge. Valorile individual asumate sunt una. Cele colective sunt alta. Nu știm sociologic corect ce valori își asumă majoritatea românilor. Nu avem un set de valori ferme, oferite de clasa politică și agreate de către electorat, care să reprezinte un fel de credo, cum este cel care stă, de pildă, la baza Constituției SUA. Cred că acest set trebuie construit.

Ar fi o soluție ca firmele politicienilor să nu aibă acces deloc, nici direct, nici prin interpuși, la lucrări și prestări de servicii pe bani publici!?

Cred că guvernanții locali și naționali nu trebuie să fie și jucători și arbitri. În consecință, nu cred că au dreptul moral-politic să își atribuie contracte cu statul.

Banul public rămâne în continuare cel mai vânat, este văzut ca principalul mijloc de realizare a profitului. Sunteți de acord? Vă rog să argumentați opinia dumneavoastră.

Dacă acceptăm că trăim în capitalism, atunci trebuie să acceptăm că firmele și companiile au rolul să contribuie prin taxe și impozite la bugetul public, nu să îl paraziteze. Există însă servicii pe care statul le externalizează și pe care le plătește și firmelor private. Important este ca între acestea competiția să fie transparentă și corectă.

Ați identificat o direcție pe care merge România, către ce se îndreaptă? Avem politici sectoriale clare care să subsumeze politicile locale sau discutăm despre o entropie la nivelul administrației locale!?

România este o parte a Uniunii Europene și se îndreaptă, în mare măsură, în direcția în care se îndreaptă întregul. Din păcate nu avem politici strategice coerente la nivel național și jucăm mai degrabă puzzle la nivel de proiecte locale și punctuale.

Este suficientă bunăstarea materială pentru ca restul problemelor să dispară!?

Este important ca bunăstarea materială să se răsfrângă asupra populației ca întreg, să nu fie atât de polarizată. Dar nu ajunge. Calitatea vieții noastre depinde de multe alte variabile: calitatea democrației, accesul la o viață cu sens, calitatea relațiilor umane și a comunităților, calitatea mediului, siguranța și multe altele.

În urma crizei generate de tragedia de la Colectiv se pare că Parlamentul a fost golit de autoritate și de importanță. Ar fi fost mai potrivit ca la solicitările străzii să se fi răspuns printr-un memorandum adoptat de camerele reunite!?

Parlamentul se afla deja într-o criză de autoritate morală și politică, la fel ca și guvernul. Tragedia de la Colectiv a fost vârful icebergului. Cred că soluția aleasă a fost bună. Un guvern mai echidistant politic, cu rol de a repara din abuzurile precedente, un timp pentru crearea unor partide noi și dezvoltarea celor neparlamentare. A dat timp partidelor mari să își pregătească o ofertă electorală mai credibilă.

Criticile dintre putere și opoziție, mai ales la nivel local și județean, par să aibă ca factor generator doar acapararea puterii și a resurselor și mai puțin competiția între proiecte viabile. Cum opinați?

Nu am datele necesare să formulez o opinie.

Ce domenii le considerați de o importanță strategică pe termen scurt, mediu și lung?

Cercetarea, educația, sănătatea, infrastructura gospodărească și rutieră.

În ce localitate din țară ați vrea, asta ca exercițiu de imaginație, să fiți pimar și de ce!?

În niciuna. Nu am competențe și calități relevante pentru administrație. Dar, în sensul strict al exercițiului de imaginație, în Hunedoara. Este locul în care am crescut, la care mă întorc, locul care face parte din mine. Și este, din păcate, într-o continuă disoluție, încă vag subminată de potențialul dat de turism istoric și geografic și de câteva mici întreprinderi.

Oamenii cer aleșilor să nu aibă privilegii, dar puțini contestatari ar alege să exercite o asemenea demnitate în condițiile clamate. Suntem ipocriți!?

Este corect și coerent cu statul de drept ca oamenii să nu accepte categorii privilegiate în fața legii. Este contraproductiv faptul că nu este în vigoare Legea salarizării unice care să așeze bugetar aceste funcții la locul dat de importanța lor în ierarhia responsabilităților.

Care este dezamăgirea dumneavoastră cea mai mare!?

Apetitul foarte scăzut al politicienilor pentru moralitate în politică, mai general, pentru dreptate socială și misoginismul endemic.

Dar surpriza plăcută!?…

Eu am trăit 34 de ani în comunism. Deci bucuriile mele sunt: libertatea, democrația, apartenența europeană, antreprenoriatul grass-roots, dezvoltarea societății civile, accesul fantastic la informații.